10 beneficii că se termină vara

Azi e 31 august.

Ultima zi de vară.

Și simt melancolia aia specifică finalului de august.

Cred că nu e doar despre vara asta.

E un cocktail de percepții din trecut.

Îmi aduce aminte de perioada studenției, când se termina vara și urma să plec la facultate. De senzația aia de „gata, începe iar”.

De momentul în care începeau să ruginească frunzele castanilor și, deși încă era cald, cumva știai că s-a schimbat ceva.

Dacă mă urmărești de ceva timp, știi deja că aplic legile universale în toate ariile vieții mele.

Pentru mine, o viață calitativă înseamnă să pot să depășesc orice obstacol pe care îl percepe mintea mea.

Fie că e o situație.

Fie că e o emoție pe care poate nu vreau să o procesez acum.

Fie că e durerea psihică de care uneori facem orice să nu o simțim.

Vara asta a fost extrem de intensă pentru mine.

Au fost trei luni în care s-au întâmplat foarte multe lucruri în interiorul meu.

În timp ce, evident, viața mergea înainte.

Sesiuni de coaching cu clienții mei.

Partea de consultanță.

Timp alocat lui Filip.

Timp alocat mie.

Plimbări în natură.

Citit.

Conversații până la 3 AM despre care e sensul vieții.

Planuri scrise pe hârtie și apoi șterse.

Discuții interminabile pe grupurile de support cu prietenele mele pe WhatsApp despre the significant one / sau ex.

Zeci de pagini citite.

Cafele aromate.

Zeci de pagini scrise.

Lacrimi șterse.

Nodul ăla din gât.

Dezamăgiri.

Frustrări.

Și timp alocat corpului meu, pentru că și el își cere drepturile.

A fost o vară în care am simțit foarte mult.

Și cred că cel mai mare beneficiu al ei este că am învățat să am răbdare cu emoțiile mele.

Mai mult ca oricând.

Să nu mai simt că trebuie să rezolv imediat ceea ce simt.

Să nu mai fac ceva doar ca să nu simt.

Să pot să spun:

„Ok. Asta simt acum.”

Astăzi, în timp ce îmi uscam părul și ascultam The Motans, m-am gândit la Legea Dualității.

Nimic nu este doar bun sau doar rău.

Așa că mi-am pus întrebarea:

Care sunt beneficiile faptului că se termină vara?

Și am găsit 10.

1. Nu mai simt presiunea verii.

Cred că ăsta e cel mai mare beneficiu pentru mine.

Deși nu recomand comparația, fiind parte din cultura românească, evident că și al meu creieraș începe să meargă pe făgașuri vechi.

Celelalte familii…

Cine a fost în vacanță.

Unde.

Cu cine.

Cine a făcut ce.

Știu că nu-mi face bine comparația.

Dar tot apare.

Așa că mă bucur că se termină vara.

Se termină și presiunea aia de „trebuie să profiți”.

Pot să mă întorc la ritmul meu.

2. O să ruginească frunzele.

Și mie îmi place foarte mult asta.

Îmi place să văd cum se schimbă pădurea.

Verdele dispare încet.

Apar galbenul, arămiul, roșcatul.

Și cumva îmi place să-mi amintesc că schimbarea poate fi frumoasă.

3. Temperaturile vor fi mai domoale.

Nici cald.

Nici frig.

Fix cum îmi place mie.

Aer rece dimineața.

Soare blând ziua.

Hanorac seara.

Perfect.

4. Toamna se culeg roadele.

Și îmi place mult metafora asta.

Vara crești.

Toamna culegi.

Te uiți la ce ai făcut.

La ce a crescut.

La ce a meritat.

La ce nu.

Și faci puțină ordine.

5. O să am mai mult drive pentru introspecție.

Toamna mă face să vreau să citesc.

Să studiez.

Să scriu.

Să înțeleg.

Să mă uit mai mult în interior.

Și, după vara asta, am destule de pus în ordine. :))

6. O să am mai mult timp pentru coaching.

Și asta mă bucură.

Îmi place mult ce fac.

Îmi place să văd momentul în care omul din fața mea începe să vadă altfel ceea ce i se întâmplă.

Pentru că, de multe ori, nu evenimentul ne ține pe loc.

Ci percepția noastră asupra lui.

7. O să beau ceai rooibos uitându-mă la pădure.

Da.

Ăsta e un beneficiu real. 🙂

O cană de rooibos.

O carte.

O pătură.

Pădurea ruginită în fața mea.

Uneori nu-mi trebuie mai mult.

8. O să fac mai multe drumeții cu Filip.

Asta îmi place cel mai mult la toamnă.

Pădure.

Frunze.

Aer rece.

Noi doi.

Mers fără grabă.

Conversații.

Și multe amintiri pe care nu trebuie să le planificăm.

9. O să am mai mult spațiu pentru mine.

Vara e multă mișcare.

Planuri.

Oameni.

Vacanțe.

Plecat.

Venit.

Toamna mă face să încetinesc.

Și simt că am nevoie.

După trei luni atât de intense emoțional, vreau să mai și așez si sa le integrez.

10. Se apropie un an de la cea mai importantă tranziție din viața mea.

Și ăsta cred că e beneficiul cel mai profund.

Se apropie un an de când mi-am asumat o realitate nouă.

Una pe care nu mi-aș fi imaginat-o.

Și nu a fost ușor.

Dar uitându-mă în urmă, văd cât de multe am învățat.

Pot să nu știu.

Pot să mă răzgândesc.

Pot să fac planuri și să le șterg.

Pot să plâng.

Pot să fiu dezamăgită.

Pot să simt furie.

Pot să simt dor.

Pot să simt bucurie.

Și toate pot exista în același timp.

Asta înseamnă pentru mine Legea Dualității.

Să nu mai încerc să aleg între bine și rău.

Să caut ce nu văd încă.

Beneficiul din ceea ce acum percep ca fiind greu.

Așa că azi nu vreau să fug de melancolia de final de vară.

Vreau să o simt.

Pentru că și ea face parte din experiența mea.

Îmi va fi dor de vară.

Și, în același timp, sunt curioasă de toamnă.

Cred că pot să țin ambele adevăruri în același timp.

La revedere, vară. 🤎

Ai fost intensă.

Foarte intensă.

Și cred că exact de asta aveam nevoie.

Bine ai venit, toamnă.

Sunt curioasă ce roade vom culege.

Și pentru că toamna asta vine și cu un proiect nou pentru mine, vreau să-ți spun ceva.

Se numește Back To Me.

Dacă ai trecut recent printr-o despărțire și simți că ești cu un picior într-o lume și cu celălalt într-o altă lume…

Dacă simți că nimic nu mai e ok.

Că nimic nu mai are sens.

Că viața ta s-a schimbat și încă nu știi cine ești în noua realitate…

Dacă te uiți în jur și ai impresia că toți ceilalți merg înainte, iar tu ai rămas undeva între „ce a fost” și „ce urmează”…

Te invit să mă urmărești.

Pentru că toamna asta o să vorbim mult despre întoarcerea la tine.

Despre identitate.

Despre limite.

Despre vinovăție.

Despre comparație.

Despre relația cu tine.

Despre cum îți construiești o viață care nu mai este definită de relația din care ai ieșit.

Back To Me nu este despre a deveni cea mai bună versiune a ta peste noapte.

Este despre a te întoarce, încet, la tine.

La femeia care poate că s-a pierdut puțin în toți anii în care a avut grijă de ceilalți.

Și cred că este momentul.

Pentru mine.

Și poate și pentru tine.

Dacă simți că ai nevoie să te întorci la tine, rămâi aici. 🤎

Toamna asta începem.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top