Legea dualității și legea reflexiei sunt două concepte care te ajută să înțelegi de ce reacționezi emoțional la oameni și situații. În acest articol, vei descoperi cum ceea ce te deranjează sau te atrage la ceilalți este, de fapt, o oglindă a propriei tale identități și îți voi spune asta bazat pe propria mea experiență.
Ai observat vreodată că atunci când te enervează cineva… te deranjează, de fapt, ceva ce și tu ai în tine?
Eu am respins mult timp această idee. „Nu, eu nu sunt ca tata. Eu nu sunt ca mama. Eu nu sunt ca ăla!” Dar realitatea era alta.
Legea Dualității și a Polaritatii
În univers, totul există în perechi de opuse. Lumină și întuneric, sus și jos, viață și moarte.
La fel și în oameni: ceea ce admiri și ceea ce disprețuiești sunt două fețe ale aceleiași monede.
Mult timp mi-am spus că sunt harnică. Învățam, citeam, investeam în mine. Dar în același timp eram leneșă când venea vorba de sport sau de lucruri care nu erau în valorile mele. Ambele trăsături existau în mine.
Când am început să aplic Metoda Demartini®, am înțeles că nu sunt „doar bună” sau „doar rea”. Sunt un întreg, cu plusuri și minusuri. Și exact în asta stă puterea.
Legea Reflexiei
Tot ce vezi la alții, ai și tu.
Când admiri, vezi părți din tine de care nu ești conștientă.
Când judeci, vezi părți din tine pe care nu vrei să le accepți.
Un exemplu personal: îl judecam pe tata că era critic. Apoi mi-am auzit propriile cuvinte în discuțiile cu fostul meu soț. Eram la fel de critică, doar că sub altă formă.
Reflexia doare la început, dar aduce eliberare. Pentru că în momentul în care recunoști că ai și tu acea trăsătură, nu mai ești prizonierul judecății. Poți să o integrezi și să o transformi.
Titlu: Când mi-am dat seama că „sunt bine” era doar un rol
Am crescut într-o casă unde trebuia să arăt că totul e bine, chiar dacă nu era. Învățasem să zâmbesc, să joc teatru, să ascund urmele de pe piele și nodul din gât.